Povestea seriei Roland BoutiqueUn interviu cu dezvoltatorii legendari ale sintetizatoarelor JUPITER-8, JUNO-106 și JX-3P

Povestea seriei Roland Boutique

Roland Boutique reprezintă noua serie a instrumentelor care recreează fidel sunetul și aspectul sintetizatoarelor renumite JUPITER-8, JUNO-106 și JX-3P în formă compactă. În acest interviu cu inginerii șefi Kazuhisa Takahashi, Hideki Izuchi, și Akira Matsui, cele trei legende împărtășesc câteva povești nespuse despre dezvoltarea sintetizatoarelor originale, de asemenea, și opiniile despre produsele Roland Boutique. Domnul Takahashi și Domnul Izuchi încă lucrează ca inginer, în timp ce Domnul Matsui a intrat la pensie. În a doua jumătate a interviului se vor alătura conversației și Takeshi Tojo, Masato Ohnishi, și Hirotake Tohyama- dezvoltatorii seriei Roland Boutique.

Care sunt opiniile dumneavoastră sincere despre seria Roland Boutique? Fiind dezvoltatorii produselor originale, care era impresia dumneavoastră când ați auzit despre recrearea acestora?

Takahashi:Am auzit destul de devreme de această serie datorită poziției mele în companie, și am fost încântat. Am fost încântat cu adevărat ca un produs cu a cărei dezvoltare m-am ocupat și eu, va fi recreat. Sintetizatoarele din acea perioadă ofereau un simț unic, specific instrumentelor analogice, așadar eram interesat să văd cât de bine poate recrea un instrument digital pe acest simț. Știam că echipa seriei Roland Boutique lucra foarte serios la acest proiect. Am fost încântat cu adevărat.

Matsui:Eu nu mai lucrez la companie, așa că am aflat acest lucru recent, când cineva a menționat: „Lucrăm la acest proiect referitor la JX-3P”. Să fiu sincer, am fost foarte fericit să aud asta. Am fost foarte fericit să aud că Roland va lansa un produs, pe care l-am dezvoltat și eu în trecut, într-o nouă formă. Mă simțeam așa pentru că JX-3P era un produs foarte special pentru mine.

Aveți câteva amintiri interesante referitoare la JX-3P?

Matsui:Acel sintetizator a fost dezvoltat în fabrica Roland din Matsumoto. Am lucrat în acea perioadă în Matsumoto și am fost implicat în dezvoltarea sintetizatoarelor de chitară. Sintetizatoarele de chitară până la GR-300 și GR-100 au fost bazate pe conversia pitch-ului în semnalul CV (Control Voltage), care apoi declanșa un sintetizator analogic. Însă am decis că pentru noua generație a sintetizatoarelor de chitară vom folosi un design unde pitch-ul va fi convertit în MIDI, care va controla digital generatorul de sunet (deși generatorul de sunet ar rămâne analogic). Am studiat modul în care chitariști foloseau pe unitățile GR-300 și GR-100, și am realizat că ei nu creau sunete pe cont propriu. [Râde.] Realizând acest lucru, am decis să creăm un sintetizator ușor de folosit cu preseturi. Și acesta a fost începutul proiectului GR-700.

[GR-700] ar fi avut un convertor pitch-to-MIDI încorporat și un generator de sunet cu preseturi. Însă, deși acesta ar fi fost un sintetizator cu preseturi, fără butoane ar fi fost dificil crearea sunetelor. Așa că am creat un programmer – în special pentru scopuri de dezvoltare – cu ajutorul căruia era posibil reglarea tonurilor. Ceva mai târziu în cursul procesului de dezvoltare, unul dintre șefii noștri a remarcat: “Se poate atașa la el o claviatură și se poate crea din el un sintetizator polifonic, nu-i așa?”.[Râde.] Așa a fost creat sintetizatorul JX-3P. Motivul pentru care acesta are șase polifonie de voci, este că la început el era conceput ca generator de sunet pentru sintetizatoare de chitară, iar chitara este un instrument cu șase corzi. [Râde.]

GR-700 a fost lansat în 1984 iar JX-3P în 1983.Vreți să spuneți că dezvoltarea unității GR-700 a început mai devreme și JX-3P a fost derivată din ea?

Matsui:Da, așa este. Lansarea unității GR-700 a fost amânată, fiindcă dezvoltarea controlerului necesita mai mult timp. Am decis lansarea sintetizatorului JX-3P, la fel și lansarea programmer-ului folosit la dezvoltarea produsului, și l-am numit PG-200. Doar cu scop de informare vă spun că “3P” din numele JX-3P vine de la "Programmable Preset Polyphonic." (Preset Polifonic Programabil)

Puteți să ne povestiți câteva amintiri legate de JUNO-106?

Izuchi:Am folosit un singur oscilator la seria JUNO pentru a reduce prețul său, dar sunetul lui natural era mai subțire față de JUPITER-8 sau JX-3P, care dispunea de două oscilatoare. Așadar în dezvoltarea seriei JUNO a avut prioritate obținerea sunetelor groase și ample. Din acest motiv am folosit o varietate de strategii, cum ar fi adăugarea funcției chorus și intensificarea sunetelor joase când filtrul high-pass nu era aplicat. [Râde.]

JUNO-106 are o popularitate constantă. JUNO-60 este de asemenea foarte apreciat și se vinde la prețuri ridicate pe piața produselor folosite. Sunt circuitele unităților JUNO-106 și JUNO-60 chiar atât de diferite?

Izuchi:A fost cheltuită o sumă extrem de mare la JUNO-60. [Râde.] Am folosit componente premium. Dacă îmi amintesc bine, prețul lui JUNO-60 era 240.000 yen, în timp ce în cazul sintetizatorului JUNO-106 am reușit să reducem prețul acestuia cu mai mult de 100.000 de yen, și prețul lui era aproximativ 130.000 yen. Am vrut să reducem prețul sintetizatorului JUNO-106, așa că am făcut tot ce era posibil.

Ne spuneți ceva și despre unitățile JUNO-60 și JUNO-6?

Izuchi:Când venea vorbă de toate elementele legate de sunet, aceste două modele erau exact la fel. În esență, JUNO-60 era un JUNO-6 cu o caracteristică pacth memory adăugată.

Ne puteți povesti amintirile dumneavoastră legate de JUPITER-8?

Takahashi:Amploarea sintetizatorului a făcut totul destul de provocator. Plăcile de circuit din interiorul aparatului au fost aranjate în două straturi, erau foarte multe plăci, nu îmi mai amintesc exact de numărul lor. Numărul componentelor era foarte mare și totul trebuia să funcționeze perfect. Având în vedere că era un sintetizator analogic, au existat o mulțime de lucruri care trebuiau ajustate. S-a întâmplat ca prin ajustarea unei componente ai modificat poziția unei alte componente care era deja reglat corect, așadar am lucrat foarte mult la acest sintetizator. Având atât de multe componente, sintetizatorul era foarte greu și a fost nevoie de doi oameni pentru transportarea lui.

În perioada respectivă prețul sintetizatorului JUPITER-8 era 980.000 yen. Ați avut un preț țintă atunci când ați dezvoltat unitatea?

Takahashi:Am vrut să creăm cel mai bun sintetizator din acea perioadă, așa că nu am acordat atenție prețului.

Matsui:Domnul Takahashi a vorbit puțin despre ajustarea circuitelor analogice, și acest lucru îmi amintește că atunci când am început să lucrez la Roland, am fost repartizat la o secție responsabilă pentru asamblarea și inspectarea sintetizatorului SYSTEM-700. Unitatea avea mai mult de 100 de rezistori semi-fixate, și îmi amintesc că am lucrat la ajustarea lor de dimineață până seara târziu. [Râde.] Datorită acestei experiențe am decis că vreau să dezvolt sintetizatoarea, vroiam să proiectez un sintetizator la care nu trebuia lucrat atât de mult. Așadar JX-3P a primit un design digital, care a minimizat numărul pieselor ce necesita ajustare.

Izuchi:Seria JUNO era prima care utiliza oscilatoare controlate digital, și elementul de bază al acestei configurații era chipul NEC μPD8253 chip. De fapt, JUNO nu era primul produs care utiliza acest chip. Am folosit acest chip prima dată la o unitate numită EP-09 (un pian digital). Funcționa destul de bine cu produsul respectiv, din acest motiv am hotărât să îl folosim și la sintetizatoare.

Matsui:DCO-urile ofereau tuning stabil, însă reglarea fină a acestora era dificilă. În acea perioadă DCO-urile erau de 16-biți, și era dificil reglarea abaterilor subtile în frecvența oscilant. Deci a fost o provocare obținerea acordajelor fine care sunau bine. Deci, după ce a avut loc un brainstorming, am proiectat un master oscilator controlat analogic pentru DCO și JX-3P, și am făcut ajustările fine prin reglarea oscilatorului. Așadar se poate spune că acesta era un circuit analogic/digital. Oscilatorul era controlat digital, dar păstra anumite caracteristici analogice care ofereau tuning stabil.

JX-3P era primul sintetizator ce suporta MIDI standard. Puteți să ne povestiți ceva despre acest lucru?

Matsui:Atunci când prototipul JX-3P era aproape gata, am realizat un experiment pentru a verifica MIDI cu membrii Sequential Circuits în SUA. Eu nu am putut să plec în SUA, așadar s-au dus alți membri ai echipei. Cred că acesta s-a întâmplat cu un mai devreme de Winter NAMM Show din 1983 la care a fost lansat MIDI standard. Am conectat două sintetizatoare, prototipul JX-3P și sintetizatorul Sequential Circuits – cred că a fost un Prophet-600 – folosind MIDI, și am arătat cum se poate cânta la claviatura unui sintetizator, în timp ce sunetul este produs de celălalt sintetizator. Publicul a izbucnit în aplauze când a văzut acest lucru. [Râde.]

Deși numărul de note se potrivea perfect, pitch bend nu funcționa corect, și îmi amintesc că am primit un telefon de la un membru al echipei, care mi-a spus: “Pitch bend-ul funcționează invers!” [Râde.] Îmi aduc aminte că i-am spus ceva asemănător: “Încă nu am stabilit un protocol, așadar direcția nu contează. Tu decizi.” Acesta a devenit șablonul pentru MIDI standard. În zilele noastre se poate comunica ușor prin email, dar în perioada aceea aveam numai telefonul. În plus, când venea vorba de detalii, cum era și pitch bending, trebuia să te ocupi de preferințele și așteptările ambelor părți, așadar coordonarea acestora era foarte grea. [Râde.]

La Roland există momente, când inginerii cu experiențe mai mare împărtășesc know-how-ul și tehnici cu ingineri tineri? Cum ar fi transmiterea cunoștințelor?

Matsui:Nu pot să vorbesc în numele tinerilor ingineri din zilele noastre, dar nu cred că noi am transmis cunoștințe inginerilor tineri în acea perioadă.

Izuchi:Da, da. Am făcut lucrurile pe care am vrut să facem.

Takahashi:În trecut, când am devenit membrul unei echipe care lucra la un proiect, am învățat know-how-ul observând munca inginerilor cu mai multă experiență. Nu cred că acest lucru s-a schimbat mult, eu cred că înveți know-how-ul fără ca alți ingineri să te învață.

În zilele noastre, datorită acestor produse (simularea produselor clasice), inginerii tineri mă întreabă numeroase lucruri. Nu cred că eu sunt o legendă sau așa ceva, dar cred că tinerii mă vadă ca “Takahasi-san care a creat sintetizatoarele analogice”. [Râde] Așadar eu dau sfaturi când cineva mă întreabă de aceste lucruri. Am văzut ceva similar și cu AIRA TR-8, inginerii care se ocupau de dezvoltarea unității originale TR-808 scriau programe bazate pe diagrame de circuit și dădeau sfaturi legate de recrearea originalului. Dacă acele produse nu existau nu cred că am fi avut ocazia să oferim inginerilor tineri designul unităților TR-808 și TR-909.

Ce este de știut despre seria Roland Boutique?

Tojo:Această serie se bazează pe tehnologia ACB (Analog Circuit Behavior), am modelat circuitele instrumentelor originale și am încercat să dezvoltăm produsele singuri, însă în cursul dezvoltării au apărut lucruri pe care nu le înțelegeam, și din acest motiv am discutat cu seniorii noștri.

Izuchi:Sfatul meu era: “Asigurați-vă că ”acest lucru” este recreat bine”.

Ce ați înțeles prin “acest lucru”?

Izuchi:Mă refeream la chorus-ul [unității JUNO-106]. Am accentuat “Asigurați-vă că chorus este recreat bine”. [Râde.]

Care sunt impresiile dumneavoastră despre seria Roland Boutique?

Izuchi:Cânt am văzut prima dată [pe JU-06], m-am gândit că este un gadget elegant. Dar când am ascultat sunetul său, am realizat că acesta nu este un gadget. Era ca și cum aș cânta la JUNO-106, similaritatea m-a impresionat. Nu știu dacă se datorează faptului că am insistat foarte mult, dar chorus-ul a fost recreat excepțional. De acum câteva săptămâni, am decis că vreau să testez sunetul lui mai serios, din acest motiv am cântat la el într-o cameră izolată fonic și acest produs mi-a tăiat răsuflarea. M-a impresionat tehnologia ACB, deoarece aceasta era capabilă de reproducerea unității originale numai cu ajutorul desenelor de circuit.

Tohyama:Au trecut mulți ani de la lansarea sintetizatorului JUNO-106, de aceea când am discutat despre unitățile pe care le vom recrea, aveam opinii diferite [din cauza vârstei]. Era greu să decidem asupra unităților.

Tojo:Un BBD (component care întârzie semnalul audio) poate să devină mai zgomotos cu trecerea anilor. Prima unitate originală pe care am încercat este foarte zgomotoasă, însă o altă unitate pe care am încercat mai târziu produce mai puține zgomote și era întreținută mai bine. Din acest motiv am ajustat nivelul zgomotului pentru obține sunet bun.

Matsui:Am testat unitatea JX-03 numai pentru o scurtă perioadă te timp, dar mi se că este excepțională. Voi testa mai mult în viitor.

Fiind dezvoltatorii sintetizatoarelor originale, aveți întrebări sau comentarii adresate dezvoltatorilor seriei Roland Boutique?

Matsui:Noi am fost încântați când am dezvoltat aceste produse. [Râde.] Acest sentiment era foarte important pentru noi. Ați fost și voi încântați când ați dezvoltat produsele [noi]?

Tojo:Da, am fost. Am început să lucrez la Roland pentru că am iubit sintetizatoarele produse de această companie, și am dorit să creez și eu produse similare. Așadar era emoționant să recreez sintetizatoarele pe care le admiram. M-am distrat foarte mult.

Ohnishi:Așa mă simțeam și eu. Până acum n-am mai ocupat cu dezvoltarea instrumentelor cu clapă, și acest proiect a fost cu adevărat distractiv. Era prima dată când am participat la dezvoltarea unui instrument cu clapă – un instrument care se bazează pe JUNO-106, un sintetizator de care am avut și eu.

Tohyama:Am sentimentul că dacă aceste produse includ prea multe funcții, ele devin mai degrabă unelte și nu instrumente muzicale. Toate cele trei sintetizatoare pe care ne-am bazat erau performante și aveau caracteristici unice, așadar în cursul procesului de dezvoltare aveam mereu impresia că și eu creez un instrument muzical.

Matsui:Este de la sine înțeles că nu se poate crea un instrument muzical bun, numai atunci când persoana care se ocupă de acest lucru este încântat de produs.

Takahashi:Așa cum a menționat mai devreme domnul Izuchi, în trecut noi am creat produse pe care le doream noi. Deși ne-am certat uneori cu șefii, în secret am făcut produse pe care am vrut noi. [Râde.] Ca urmare, am creat produse care sunt renumite și în zilele noastre. Desigur printre aceste produse se găsesc și unele care nu au fost atât de renumite. Eu cred că așa trebuie să fie.

Matsui:În orice caz, tehnologia ACB este excepțională. Atunci când am dezvoltat sintetizatorul JX-3P am pus mare accent pe sunet, din acest motiv am petrecut foarte mult timp cu reglarea hardware-ului și a softului. Am lucrat foarte mult ca să obținem sunetele respective și acum aceste sintetizatoare pot fi recreate cu tehnologii digitale. Într-un sens, invidiez inginerii zilelor noastre – sau este mai corect dacă spun că aș dori să mai fiu manager la Roland. [Râde.]

Tojo:Nu trebuie să uităm că nu ar fi JX-03, dacă dumneavoastră nu ați fi dezvoltat sintetizatorul JX-3P în trecut.

Matsui:E adevărat. [Râde.]

De la stânga la dreapta: Masato Ohnishi, Hideki Izuchi, Hirotake Tohyama, Akira Matsui, Kazuhisa Takahashi și Takeshi Tojo.